æfia
Old Swedish
Etymology
From Old Norse efja, from Proto-Germanic *abjǭ (“ebb”). Cognate with English ebb.
Noun
æfia f
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative | æfia | æfian | æfiu(r), -o(r) | æfiuna(r), -ona(r) |
| accusative | æfiu, -o | æfiuna, -ona | æfiu(r), -o(r) | æfiuna(r), -ona(r) |
| dative | æfiu, -o | æfiunni, -onne | æfium, -om | æfiumin, -omen |
| genitive | æfiu, -o | æfiunna(r), -onna(r) | æfna | æfnanna |
Descendants
- Swedish: ävja