îmbătăciune

Romanian

Etymology

From îmbăta +‎ -ciune.

Noun

îmbătăciune f (plural mbătăciuni)

  1. (obsolete) epilepsy

Declension

Declension of îmbătăciune
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative îmbătăciune îmbătăciunea mbătăciuni mbătăciunile
genitive-dative mbătăciuni mbătăciunii mbătăciuni mbătăciunilor
vocative îmbătăciune, îmbătăciuneo mbătăciunilor

References

  • îmbătăciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.