îmblăni

Romanian

Etymology

From în- +‎ blană.

Verb

a îmblăni (third-person singular present îmblănește, past participle îmblănit) 4th conjugation

  1. to fur

Conjugation

    conjugation of îmblăni (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a îmblăni
gerund îmblănind
past participle îmblănit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present îmblănesc îmblănești îmblănește îmblănim îmblăniți îmblănesc
imperfect îmblăneam îmblăneai îmblănea îmblăneam îmblăneați îmblăneau
simple perfect îmblănii îmblăniși îmblăni îmblănirăm îmblănirăți îmblăniră
pluperfect îmblănisem îmblăniseși îmblănise îmblăniserăm îmblăniserăți îmblăniseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să îmblănesc să îmblănești să îmblănească să îmblănim să îmblăniți să îmblănească
imperative — tu — — voi —
affirmative îmblănește îmblăniți
negative nu îmblăni nu îmblăniți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.