îmbufna

Romanian

Etymology

From în- +‎ bufnă.

Verb

a îmbufna (third-person singular present îmbufnează, past participle îmbufnat) 1st conjugation

  1. to sulk

Conjugation

    conjugation of îmbufna (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a îmbufna
gerund îmbufnând
past participle îmbufnat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present îmbufnez îmbufnezi îmbufnează îmbufnăm îmbufnați îmbufnează
imperfect îmbufnam îmbufnai îmbufna îmbufnam îmbufnați îmbufnau
simple perfect îmbufnai îmbufnași îmbufnă îmbufnarăm îmbufnarăți îmbufnară
pluperfect îmbufnasem îmbufnaseși îmbufnase îmbufnaserăm îmbufnaserăți îmbufnaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să îmbufnez să îmbufnezi să îmbufneze să îmbufnăm să îmbufnați să îmbufneze
imperative — tu — — voi —
affirmative îmbufnează îmbufnați
negative nu îmbufna nu îmbufnați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.