îmbujora

Romanian

Etymology

From în- +‎ bujor.

Verb

a îmbujora (third-person singular present îmbujorează, past participle îmbujorat) 1st conjugation

  1. to blush

Conjugation

    conjugation of îmbujora (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a îmbujora
gerund îmbujorând
past participle îmbujorat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present îmbujorez îmbujorezi îmbujorează îmbujorăm îmbujorați îmbujorează
imperfect îmbujoram îmbujorai îmbujora îmbujoram îmbujorați îmbujorau
simple perfect îmbujorai îmbujorași îmbujoră îmbujorarăm îmbujorarăți îmbujorară
pluperfect îmbujorasem îmbujoraseși îmbujorase îmbujoraserăm îmbujoraserăți îmbujoraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să îmbujorez să îmbujorezi să îmbujoreze să îmbujorăm să îmbujorați să îmbujoreze
imperative — tu — — voi —
affirmative îmbujorează îmbujorați
negative nu îmbujora nu îmbujorați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.