îmbutelia

Romanian

Etymology

From în- +‎ butelie. Calque of French embouteiller.

Verb

a îmbutelia (third-person singular present îmbuteliază, past participle îmbuteliat) 1st conjugation

  1. to bottle

Conjugation

    conjugation of îmbutelia (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a îmbutelia
gerund îmbuteliind
past participle îmbuteliat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present îmbuteliez îmbuteliezi îmbuteliază îmbuteliem îmbuteliați îmbuteliază
imperfect îmbuteliam îmbuteliai îmbutelia îmbuteliam îmbuteliați îmbuteliau
simple perfect îmbuteliai îmbuteliași îmbutelie îmbuteliarăm îmbuteliarăți îmbuteliară
pluperfect îmbuteliasem îmbuteliaseși îmbuteliase îmbuteliaserăm îmbuteliaserăți îmbuteliaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să îmbuteliez să îmbuteliezi să îmbutelieze să îmbuteliem să îmbuteliați să îmbutelieze
imperative — tu — — voi —
affirmative îmbuteliază îmbuteliați
negative nu îmbutelia nu îmbuteliați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.