împărăți

Romanian

Etymology

From împărat.

Verb

a împărăți (third-person singular present împărățește, past participle împărățit) 4th conjugation

  1. to reign

Conjugation

    conjugation of împărăți (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a împărăți
gerund împărățind
past participle împărățit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present împărățesc împărățești împărățește împărățim împărățiți împărățesc
imperfect împărățeam împărățeai împărățea împărățeam împărățeați împărățeau
simple perfect împărății împărățiși împărăți împărățirăm împărățirăți împărățiră
pluperfect împărățisem împărățiseși împărățise împărățiserăm împărățiserăți împărățiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să împărățesc să împărățești să împărățească să împărățim să împărățiți să împărățească
imperative — tu — — voi —
affirmative împărățește împărățiți
negative nu împărăți nu împărățiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.