împărătuș

Romanian

Etymology

From împărat +‎ -uș.

Noun

împărătuș m (plural împărătuși)

  1. diminutive of împărat

Declension

Declension of împărătuș
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative împărătuș împărătușul împărătuși împărătușii
genitive-dative împărătuș împărătușului împărătuși împărătușilor
vocative împărătușule împărătușilor