împărțire
Romanian
Etymology
Noun
împărțire f (plural împărțiri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | împărțire | împărțirea | împărțiri | împărțirile | |
| genitive-dative | împărțiri | împărțirii | împărțiri | împărțirilor | |
| vocative | împărțire, împărțireo | împărțirilor | |||
Derived terms
- împărțeală
- împărți
- împărțibil
- împărțit
- împărțitor