împestrița

Romanian

Etymology

From în- +‎ pestriț.

Verb

a împestrița (third-person singular present împestrițează, past participle împestrițat) 1st conjugation

  1. to variegate

Conjugation

    conjugation of împestrița (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a împestrița
gerund împestrițând
past participle împestrițat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present împestrițez împestrițezi împestrițează împestrițăm împestrițați împestrițează
imperfect împestrițam împestrițai împestrița împestrițam împestrițați împestrițau
simple perfect împestrițai împestrițași împestriță împestrițarăm împestrițarăți împestrițară
pluperfect împestrițasem împestrițaseși împestrițase împestrițaserăm împestrițaserăți împestrițaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să împestrițez să împestrițezi să împestrițeze să împestrițăm să împestrițați să împestrițeze
imperative — tu — — voi —
affirmative împestrițează împestrițați
negative nu împestrița nu împestrițați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.