împiedicător

Romanian

Etymology

From împiedica +‎ -ător.

Adjective

împiedicător m or n (feminine singular împiedicătoare, masculine plural împiedicători, feminine and neuter plural împiedicătoare)

  1. impeding

Declension

Declension of împiedicător
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite împiedicător împiedicătoare împiedicători împiedicătoare
definite împiedicătorul împiedicătoarea împiedicătorii împiedicătoarele
genitive-
dative 		indefinite împiedicător împiedicătoare împiedicători împiedicătoare
definite împiedicătorului împiedicătoarei împiedicătorilor împiedicătoarelor
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.