împinsătură
Romanian
Etymology
From împins + -ătură, from împinge.
Noun
împinsătură f (plural împinsături)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | împinsătură | împinsătura | împinsături | împinsăturile | |
| genitive-dative | împinsături | împinsăturii | împinsături | împinsăturilor | |
| vocative | împinsătură, împinsăturo | împinsăturilor | |||