împopora
Romanian
Etymology
Verb
a împopora (third-person singular present împoporează, past participle împoporat) 1st conjugation
- to populate
Conjugation
conjugation of împopora (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a împopora | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | împoporând | ||||||
| past participle | împoporat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | împoporez | împoporezi | împoporează | împoporăm | împoporați | împoporează | |
| imperfect | împoporam | împoporai | împopora | împoporam | împoporați | împoporau | |
| simple perfect | împoporai | împoporași | împoporă | împoporarăm | împoporarăți | împoporară | |
| pluperfect | împoporasem | împoporaseși | împoporase | împoporaserăm | împoporaserăți | împoporaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să împoporez | să împoporezi | să împoporeze | să împoporăm | să împoporați | să împoporeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | împoporează | împoporați | |||||
| negative | nu împopora | nu împoporați | |||||
References
- împopora in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN