împrejmuire
Romanian
Etymology
Noun
împrejmuire f (plural împrejmuiri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | împrejmuire | împrejmuirea | împrejmuiri | împrejmuirile | |
| genitive-dative | împrejmuiri | împrejmuirii | împrejmuiri | împrejmuirilor | |
| vocative | împrejmuire, împrejmuireo | împrejmuirilor | |||