împrejura

Romanian

Etymology

From împrejur. Another etymology derives it from a Vulgar Latin *pergȳrāre, from Latin per + gȳrāre, with the addition of the prefix în later within Romanian. [1]

Pronunciation

  • IPA(key): /ɨmpreʒuˈra/
  • Audio:(file)

Verb

a împrejura (third-person singular present împrejură, past participle împrejurat) 1st conjugation

  1. to encircle, enclose, surround
    Synonyms: înconjura, încercui, înprejmui, încinge

Conjugation

    conjugation of împrejura (first conjugation, no infix)
infinitive a împrejura
gerund împrejurând
past participle împrejurat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present împrejur împrejuri împrejură împrejurăm împrejurați împrejură
imperfect împrejuram împrejurai împrejura împrejuram împrejurați împrejurau
simple perfect împrejurai împrejurași împrejură împrejurarăm împrejurarăți împrejurară
pluperfect împrejurasem împrejuraseși împrejurase împrejuraserăm împrejuraserăți împrejuraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să împrejur să împrejuri să împrejure să împrejurăm să împrejurați să împrejure
imperative — tu — — voi —
affirmative împrejură împrejurați
negative nu împrejura nu împrejurați

Derived terms

See also

References

  1. ^ Romanian Explanatory Dictionary
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.