împreunătură
Romanian
Etymology
Noun
împreunătură f (plural împreunături)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | împreunătură | împreunătura | împreunături | împreunăturile | |
| genitive-dative | împreunături | împreunăturii | împreunături | împreunăturilor | |
| vocative | împreunătură, împreunăturo | împreunăturilor | |||