împuțiciune
Romanian
Etymology
Noun
împuțiciune f (plural împuțiciuni)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | împuțiciune | împuțiciunea | împuțiciuni | împuțiciunile | |
| genitive-dative | împuțiciuni | împuțiciunii | împuțiciuni | împuțiciunilor | |
| vocative | împuțiciune, împuțiciuneo | împuțiciunilor | |||