împuțit

Romanian

Etymology

Past participle of împuți.

Pronunciation

  • IPA(key): /ɨm.puˈt͡sit/

Adjective

împuțit m or n (feminine singular împuțită, masculine plural împuțiți, feminine and neuter plural împuțite)

  1. (all senses) stinking, rotten, putrid

Declension

Declension of împuțit
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite împuțit împuțită împuțiți împuțite
definite împuțitul împuțita împuțiții împuțitele
genitive-
dative 		indefinite împuțit împuțite împuțiți împuțite
definite împuțitului împuțitei împuțiților împuțitelor

See also

Noun

împuțit m (plural împuțiți, feminine equivalent împuțită)

  1. stinker

Declension

Declension of împuțit
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative împuțit împuțitul împuțiți împuțiții
genitive-dative împuțit împuțitului împuțiți împuțiților
vocative împuțitule împuțiților
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.