împunsătură
Romanian
Etymology
From împuns + -ătură.
Noun
împunsătură f (plural împunsături)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | împunsătură | împunsătura | împunsături | împunsăturile | |
| genitive-dative | împunsături | împunsăturii | împunsături | împunsăturilor | |
| vocative | împunsătură, împunsăturo | împunsăturilor | |||