împuternicit

Romanian

Etymology

Past participle of împuternici.

Adjective

împuternicit m or n (feminine singular împuternicită, masculine plural împuterniciți, feminine and neuter plural împuternicite)

  1. empowered

Declension

Declension of împuternicit
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite împuternicit împuternicită împuterniciți împuternicite
definite împuternicitul împuternicita împuterniciții împuternicitele
genitive-
dative 		indefinite împuternicit împuternicite împuterniciți împuternicite
definite împuternicitului împuternicitei împuterniciților împuternicitelor

Noun

împuternicit m (plural împuterniciți)

  1. empowered

Declension

Declension of împuternicit
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative împuternicit împuternicitul împuterniciți împuterniciții
genitive-dative împuternicit împuternicitului împuterniciți împuterniciților
vocative împuternicitule împuterniciților

Verb

împuternicit (past participle of împuternici)

  1. past participle of împuternici
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.