înșelător

Romanian

Etymology

From înșela +‎ -ător.

Adjective

înșelător m or n (feminine singular înșelătoare, masculine plural înșelători, feminine and neuter plural înșelătoare)

  1. deceptive

Declension

Declension of înșelător
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite înșelător înșelătoare înșelători înșelătoare
definite înșelătorul înșelătoarea înșelătorii înșelătoarele
genitive-
dative 		indefinite înșelător înșelătoare înșelători înșelătoare
definite înșelătorului înșelătoarei înșelătorilor înșelătoarelor
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.