înșirui

Romanian

Etymology

From în- +‎ șir +‎ -ui.

Verb

a înșirui (third-person singular present inșiruie, past participle înșiruit) 4th conjugation

  1. to line up

Conjugation

    conjugation of înșirui (fourth conjugation, no infix)
infinitive a înșirui
gerund înșiruind
past participle înșiruit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înșirui înșirui înșiruie înșiruim înșiruiți înșiruie
imperfect înșiruiam înșiruiai înșiruia înșiruiam înșiruiați înșiruiau
simple perfect înșiruii înșiruiși înșirui înșiruirăm înșiruirăți înșiruiră
pluperfect înșiruisem înșiruiseși înșiruise înșiruiserăm înșiruiserăți înșiruiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înșirui să înșirui să înșiruie să înșiruim să înșiruiți să înșiruie
imperative — tu — — voi —
affirmative înșiruie înșiruiți
negative nu înșirui nu înșiruiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.