înțărcui

Romanian

Etymology

From în- +‎ țarc +‎ -ui.

Verb

a înțărcui (third-person singular present înțărcuiește, past participle înțărcuit) 4th conjugation

  1. to pen, to enclose in a pen

Conjugation

    conjugation of înțărcui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a înțărcui
gerund înțărcuind
past participle înțărcuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înțărcuiesc înțărcuiești înțărcuiește înțărcuim înțărcuiți înțărcuiesc
imperfect înțărcuiam înțărcuiai înțărcuia înțărcuiam înțărcuiați înțărcuiau
simple perfect înțărcuii înțărcuiși înțărcui înțărcuirăm înțărcuirăți înțărcuiră
pluperfect înțărcuisem înțărcuiseși înțărcuise înțărcuiserăm înțărcuiserăți înțărcuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înțărcuiesc să înțărcuiești să înțărcuiască să înțărcuim să înțărcuiți să înțărcuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative înțărcuiește înțărcuiți
negative nu înțărcui nu înțărcuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.