înțelegător

Romanian

Etymology

From înțeleg (“present indicative of înțelege)”) +‎ -ător.

Pronunciation

  • IPA(key): /ɨn.t͡se.le.ɡəˈtor/

Adjective

înțelegător m or n (feminine singular înțelegătoare, masculine plural înțelegători, feminine and neuter plural înțelegătoare)

  1. understanding (showing compassion)
    Antonym: neînțelegător

Declension

Declension of înțelegător
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite înțelegător înțelegătoare înțelegători înțelegătoare
definite înțelegătorul înțelegătoarea înțelegătorii înțelegătoarele
genitive-
dative 		indefinite înțelegător înțelegătoare înțelegători înțelegătoare
definite înțelegătorului înțelegătoarei înțelegătorilor înțelegătoarelor
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.