înțepeni

Romanian

Etymology

From în- +‎ țeapăn.

Verb

a înțepeni (third-person singular present înțepenește, past participle înțepenit) 4th conjugation

  1. to stiffen

Conjugation

    conjugation of înțepeni (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a înțepeni
gerund înțepenind
past participle înțepenit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înțepenesc înțepenești înțepenește înțepenim înțepeniți înțepenesc
imperfect înțepeneam înțepeneai înțepenea înțepeneam înțepeneați înțepeneau
simple perfect înțepenii înțepeniși înțepeni înțepenirăm înțepenirăți înțepeniră
pluperfect înțepenisem înțepeniseși înțepenise înțepeniserăm înțepeniserăți înțepeniseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înțepenesc să înțepenești să înțepenească să înțepenim să înțepeniți să înțepenească
imperative — tu — — voi —
affirmative înțepenește înțepeniți
negative nu înțepeni nu înțepeniți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.