înarma

Romanian

Etymology

From în- +‎ armă.

Verb

a înarma (third-person singular present înarmează, past participle înarmat) 1st conjugation

  1. to arm

Conjugation

    conjugation of înarma (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a înarma
gerund înarmând
past participle înarmat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înarmez înarmezi înarmează înarmăm înarmați înarmează
imperfect înarmam înarmai înarma înarmam înarmați înarmau
simple perfect înarmai înarmași înarmă înarmarăm înarmarăți înarmară
pluperfect înarmasem înarmaseși înarmase înarmaserăm înarmaserăți înarmaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înarmez să înarmezi să înarmeze să înarmăm să înarmați să înarmeze
imperative — tu — — voi —
affirmative înarmează înarmați
negative nu înarma nu înarmați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.