înauri

Romanian

Etymology

From în- +‎ aur.

Verb

a înauri (third-person singular present înaurește, past participle înaurit) 4th conjugation

  1. to gild

Conjugation

    conjugation of înauri (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a înauri
gerund înaurind
past participle înaurit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înauresc înaurești înaurește înaurim înauriți înauresc
imperfect înauream înaureai înaurea înauream înaureați înaureau
simple perfect înaurii înauriși înauri înaurirăm înaurirăți înauriră
pluperfect înaurisem înauriseși înaurise înauriserăm înauriserăți înauriseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înauresc să înaurești să înaurească să înaurim să înauriți să înaurească
imperative — tu — — voi —
affirmative înaurește înauriți
negative nu înauri nu înauriți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.