înavuțit

Romanian

Etymology

Past participle of înavuți.

Noun

înavuțit n (plural înavuțituri)

  1. enriching

Declension

Declension of înavuțit
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative înavuțit înavuțitul înavuțituri înavuțiturile
genitive-dative înavuțit înavuțitului înavuțituri înavuțiturilor
vocative înavuțitule înavuțiturilor

Verb

înavuțit (past participle of înavuți)

  1. past participle of înavuți

References

  • înavuțit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN