înavuțit
Romanian
Etymology
Past participle of înavuți.
Noun
înavuțit n (plural înavuțituri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | înavuțit | înavuțitul | înavuțituri | înavuțiturile | |
| genitive-dative | înavuțit | înavuțitului | înavuțituri | înavuțiturilor | |
| vocative | înavuțitule | înavuțiturilor | |||
Verb
înavuțit (past participle of înavuți)
- past participle of înavuți
References
- înavuțit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN