încântător

See also: incantator

Romanian

Etymology

From încânta +‎ -ător.

Pronunciation

  • IPA(key): /ɨn.kɨn.təˈtor/

Adjective

încântător m or n (feminine singular încântătoare, masculine plural încântători, feminine and neuter plural încântătoare)

  1. delightful, enchanting

Declension

Declension of încântător
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite încântător încântătoare încântători încântătoare
definite încântătorul încântătoarea încântătorii încântătoarele
genitive-
dative 		indefinite încântător încântătoare încântători încântătoare
definite încântătorului încântătoarei încântătorilor încântătoarelor
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.