încârlionța

Romanian

Etymology

From în- +‎ cârlionța.

Verb

a încârlionța (third-person singular present încârlionțează, past participle încârlionțat) 1st conjugation

  1. to curl

Conjugation

    conjugation of încârlionța (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a încârlionța
gerund încârlionțând
past participle încârlionțat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present încârlionțez încârlionțezi încârlionțează încârlionțăm încârlionțați încârlionțează
imperfect încârlionțam încârlionțai încârlionța încârlionțam încârlionțați încârlionțau
simple perfect încârlionțai încârlionțași încârlionță încârlionțarăm încârlionțarăți încârlionțară
pluperfect încârlionțasem încârlionțaseși încârlionțase încârlionțaserăm încârlionțaserăți încârlionțaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să încârlionțez să încârlionțezi să încârlionțeze să încârlionțăm să încârlionțați să încârlionțeze
imperative — tu — — voi —
affirmative încârlionțează încârlionțați
negative nu încârlionța nu încârlionțați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.