încăpățânare
Romanian
Etymology
From încăpățâna + -re.
Noun
încăpățânare f (plural încăpățânări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | încăpățânare | încăpățânarea | încăpățânări | încăpățânările | |
| genitive-dative | încăpățânări | încăpățânării | încăpățânări | încăpățânărilor | |
| vocative | încăpățânare, încăpățânareo | încăpățânărilor | |||