încartirui

Romanian

Etymology

From în- +‎ cartirui.

Verb

a încartirui (third-person singular present încartiruiește, past participle încartiruit) 4th conjugation

  1. to quarter

Conjugation

    conjugation of încartirui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a încartirui
gerund încartiruind
past participle încartiruit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present încartiruiesc încartiruiești încartiruiește încartiruim încartiruiți încartiruiesc
imperfect încartiruiam încartiruiai încartiruia încartiruiam încartiruiați încartiruiau
simple perfect încartiruii încartiruiși încartirui încartiruirăm încartiruirăți încartiruiră
pluperfect încartiruisem încartiruiseși încartiruise încartiruiserăm încartiruiserăți încartiruiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să încartiruiesc să încartiruiești să încartiruiască să încartiruim să încartiruiți să încartiruiască
imperative — tu — — voi —
affirmative încartiruiește încartiruiți
negative nu încartirui nu încartiruiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.