începătură
Romanian
Etymology
Noun
începătură f (plural începături)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | începătură | începătura | începături | începăturile | |
| genitive-dative | începături | începăturii | începături | începăturilor | |
| vocative | începătură, începăturo | începăturilor | |||