închinătură

Romanian

Etymology

From închina +‎ -ătură.

Noun

închinătură f (plural închinături)

  1. (obsolete) worship

Declension

Declension of închinătură
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative închinătură închinătura închinăture închinăturele
genitive-dative închinăture închinăturei închinăture închinăturelor
vocative închinătură, închinăturo închinăturelor

References

  • închinătură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.