închinga

Romanian

Etymology

From în- +‎ chingă.

Verb

a închinga (third-person singular present închingă, past participle închingat) 1st conjugation

  1. to strap

Conjugation

    conjugation of închinga (first conjugation, no infix)
infinitive a închinga
gerund închingând
past participle închingat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înching închingi închingă închingăm închingați închingă
imperfect închingam închingai închinga închingam închingați închingau
simple perfect închingai închingași închingă închingarăm închingarăți închingară
pluperfect închingasem închingaseși închingase închingaserăm închingaserăți închingaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înching să închingi să închinge să închingăm să închingați să închinge
imperative — tu — — voi —
affirmative închingă închingați
negative nu închinga nu închingați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.