închipuință

Romanian

Etymology

From închipui +‎ -ință.

Noun

închipuință f (plural închipuințe)

  1. opinion

Declension

Declension of închipuință
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative închipuință închipuința închipuințe închipuințele
genitive-dative închipuințe închipuinței închipuințe închipuințelor
vocative închipuință, închipuințo închipuințelor
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.