închipuire
Romanian
Etymology
Noun
închipuire f (plural închipuiri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | închipuire | închipuirea | închipuiri | închipuirile | |
| genitive-dative | închipuiri | închipuirii | închipuiri | închipuirilor | |
| vocative | închipuire, închipuireo | închipuirilor | |||