încleia

Romanian

Etymology

From în- +‎ clei.

Verb

a încleia (third-person singular present încleiază, past participle încleiat) 1st conjugation

  1. to glue

Conjugation

    conjugation of încleia (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a încleia
gerund încleind
past participle încleiat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present încleiez încleiezi încleiază încleiem încleiați încleiază
imperfect încleiam încleiai încleia încleiam încleiați încleiau
simple perfect încleiai încleiași încleie încleiarăm încleiarăți încleiară
pluperfect încleiasem încleiaseși încleiase încleiaserăm încleiaserăți încleiaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să încleiez să încleiezi să încleieze să încleiem să încleiați să încleieze
imperative — tu — — voi —
affirmative încleiază încleiați
negative nu încleia nu încleiați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.