încolăci

Romanian

Etymology

From în- +‎ colac.

Verb

a încolăci (third-person singular present încolăcește, past participle încolăcit) 4th conjugation

  1. to coil

Conjugation

    conjugation of încolăci (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a încolăci
gerund încolăcind
past participle încolăcit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present încolăcesc încolăcești încolăcește încolăcim încolăciți încolăcesc
imperfect încolăceam încolăceai încolăcea încolăceam încolăceați încolăceau
simple perfect încolăcii încolăciși încolăci încolăcirăm încolăcirăți încolăciră
pluperfect încolăcisem încolăciseși încolăcise încolăciserăm încolăciserăți încolăciseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să încolăcesc să încolăcești să încolăcească să încolăcim să încolăciți să încolăcească
imperative — tu — — voi —
affirmative încolăcește încolăciți
negative nu încolăci nu încolăciți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.