înconjurător

Romanian

Etymology

From înconjura +‎ -ător.

Adjective

înconjurător m or n (feminine singular înconjurătoare, masculine plural înconjurători, feminine and neuter plural înconjurătoare)

  1. surrounding

Declension

Declension of înconjurător
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite înconjurător înconjurătoare înconjurători înconjurătoare
definite înconjurătorul înconjurătoarea înconjurătorii înconjurătoarele
genitive-
dative 		indefinite înconjurător înconjurătoare înconjurători înconjurătoare
definite înconjurătorului înconjurătoarei înconjurătorilor înconjurătoarelor
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.