încoronație
Romanian
Etymology
Borrowed from Russian коронация (koronacija) or Polish koronacja. By surface analysis, în- + coronație, or încorona + -ție.
Noun
încoronație f (plural încoronații)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | încoronație | încoronațiea | încoronații | încoronațiile | |
| genitive-dative | încoronații | încoronațiii | încoronații | încoronațiilor | |
| vocative | încoronație, încoronațieo | încoronațiilor | |||
References
- încoronație in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN