încoronare
Romanian
Etymology
Noun
încoronare f (plural încoronări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | încoronare | încoronarea | încoronări | încoronările | |
| genitive-dative | încoronări | încoronării | încoronări | încoronărilor | |
| vocative | încoronare, încoronareo | încoronărilor | |||