încovriga

Romanian

Etymology

From în- +‎ covrig.

Verb

a încovriga (third-person singular present încovrigă, past participle încovrigat) 1st conjugation

  1. to curl up

Conjugation

    conjugation of încovriga (first conjugation, no infix)
infinitive a încovriga
gerund încovrigând
past participle încovrigat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present încovrig încovrigi încovrigă încovrigăm încovrigați încovrigă
imperfect încovrigam încovrigai încovriga încovrigam încovrigați încovrigau
simple perfect încovrigai încovrigași încovrigă încovrigarăm încovrigarăți încovrigară
pluperfect încovrigasem încovrigaseși încovrigase încovrigaserăm încovrigaserăți încovrigaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să încovrig să încovrigi să încovrige să încovrigăm să încovrigați să încovrige
imperative — tu — — voi —
affirmative încovrigă încovrigați
negative nu încovriga nu încovrigați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.