încrengătură
Romanian
Etymology
From în- + creangă + -tură, a calque of French embranchement.
Noun
încrengătură f (plural încrengături)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | încrengătură | încrengătura | încrengături | încrengăturile | |
| genitive-dative | încrengături | încrengăturii | încrengături | încrengăturilor | |
| vocative | încrengătură, încrengăturo | încrengăturilor | |||