încrezământ

Romanian

Etymology

From în- +‎ crezământ.

Noun

încrezământ n (plural încrezăminte)

  1. (obsolete) faith, belief, creed
    Synonym: credință

Declension

Declension of încrezământ
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative încrezământ încrezământul încrezăminte încrezămintele
genitive-dative încrezământ încrezământului încrezăminte încrezămintelor
vocative încrezământule încrezămintelor

References

  • încrezământ in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.