încruci

Romanian

Etymology

From în- +‎ cruci.

Verb

a încruci (third-person singular present încrucește, past participle încrucit) 4th conjugation

  1. to cross

Conjugation

    conjugation of încruci (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a încruci
gerund încrucind
past participle încrucit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present încrucesc încrucești încrucește încrucim încruciți încrucesc
imperfect încruceam încruceai încrucea încruceam încruceați încruceau
simple perfect încrucii încruciși încruci încrucirăm încrucirăți încruciră
pluperfect încrucisem încruciseși încrucise încruciserăm încruciserăți încruciseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să încrucesc să încrucești să încrucească să încrucim să încruciți să încrucească
imperative — tu — — voi —
affirmative încrucește încruciți
negative nu încruci nu încruciți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.