încuiere
Romanian
Etymology
Noun
încuiere f (plural încuieri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | încuiere | încuierea | încuieri | încuierile | |
| genitive-dative | încuieri | încuierii | încuieri | încuierilor | |
| vocative | încuiere, încuiereo | încuierilor | |||