încumăta
Romanian
Verb
a încumăta (third-person singular present încumetă, past participle încumătat) 1st conjugation
- obsolete form of încumeta
Conjugation
conjugation of încumăta (first conjugation, no infix)
| infinitive | a încumăta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | încumătând | ||||||
| past participle | încumătat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | încumăt | încumăți | încumătă | încumătăm | încumătați | încumătă | |
| imperfect | încumătam | încumătai | încumăta | încumătam | încumătați | încumătau | |
| simple perfect | încumătai | încumătași | încumătă | încumătarăm | încumătarăți | încumătară | |
| pluperfect | încumătasem | încumătaseși | încumătase | încumătaserăm | încumătaserăți | încumătaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să încumăt | să încumăți | să încumăte | să încumătăm | să încumătați | să încumăte | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | încumătă | încumătați | |||||
| negative | nu încumăta | nu încumătați | |||||
References
- încumăta in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN