îndemâna

Romanian

Etymology

From îndemână.

Verb

a îndemâna (third-person singular present îndemânează, past participle îndemânat) 1st conjugation

  1. to facilitate, to make easier

Conjugation

    conjugation of îndemâna (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a îndemâna
gerund îndemânând
past participle îndemânat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present îndemânez îndemânezi îndemânează îndemânăm îndemânați îndemânează
imperfect îndemânam îndemânai îndemâna îndemânam îndemânați îndemânau
simple perfect îndemânai îndemânași îndemână îndemânarăm îndemânarăți îndemânară
pluperfect îndemânasem îndemânaseși îndemânase îndemânaserăm îndemânaserăți îndemânaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să îndemânez să îndemânezi să îndemâneze să îndemânăm să îndemânați să îndemâneze
imperative — tu — — voi —
affirmative îndemânează îndemânați
negative nu îndemâna nu îndemânați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.