îndestulător

Romanian

Etymology

From îndestula +‎ -ător.

Adjective

îndestulător m or n (feminine singular îndestulătoare, masculine plural îndestulători, feminine and neuter plural îndestulătoare)

  1. sufficient

Declension

Declension of îndestulător
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite îndestulător îndestulătoare îndestulători îndestulătoare
definite îndestulătorul îndestulătoarea îndestulătorii îndestulătoarele
genitive-
dative 		indefinite îndestulător îndestulătoare îndestulători îndestulătoare
definite îndestulătorului îndestulătoarei îndestulătorilor îndestulătoarelor
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.